Zambet

Un om mutilat de societate,mergand pe strazi degeaba,
Scurs de-un chef de viatza egoist,zambeste larg,
Cu gura inchisa,cu cerul gurii amar,in toata graba,
Obosit de repaosul total,cu inima agatzata-n gard.

Pe aceeasi cale,in spate,aceeashi dara groasa
Aduce un suras viclean din coltzul plin de urme,
Cu ochiul privind in gura cea baloasa
Din zambet viatza poate sa tzi-o curme.

Dedesubtul strazii,pe-o bordura scunda
Un zambet a uitat de-un om de tot,
Amintindu-shi,a inceput s-o i-a la fuga
Un suras de-un nebun ce-alearga la galop.

In coltzul mai murdar si mai gretzos
Un zambet intins catre picioare
Itzi cere mila sa dai la un saracacios
Chiar si negrul de subtzioare

In timp ce,deasupra strazii,
In mareatza societate,
Viclean asupra prazii,
Sta un ras cu ganduri incleshtate.

Mai e un zambet vesel si zglobiu,
Dintr-un loc comun care e departe,
E veselia tuturor ce sunt copii
Mai mici,mai mari,care n-au dreptate.

05.03.2009 04:45